Un bărbat și... cam multe femei...

Un bărbat și... cam multe femei...

Adaptare după piesa ”Un bărbat și mai multe femei” de Leonid Zorin

Adaptarea și regia: Bogdan Ulmu.

Asistenţă de regie: Erica Moldovan

Ilustraţie muzicală: Geo Şfaițer

Distribuţia: Aurelian Bălăiță, Laura Bilic, Erica Moldovan şi Roxana Durneac

Locația: Ateneu Tătărași, Iași (Premiera - noiembrie 2012)

       

    ”Între o femeie și un bărbat există o singură cale de comunicare : Lupta!” . Sub auspiciul acestei fraze stă întreaga montare a lui Bogdan Ulmu.

    Nu e un spectacol sofisticat...  nici nu trebuie. Important este mesajul, umorul care vine către spectator precum un tren accelerat care are ca singură destinație, stația ”Sanatoriul Trandafirul Sudului!”. Piesa pune o problemă importantă – fericirea.

    Sătul și plictisit de viața sa previzibilă și repetitivă, Arkadi își dorește un scurt concediu pentru a putea să se regăsească. Cu mare greutate, face rost de un bilet într-o stațiune undeva, la Ialta. Ajuns acolo, întilnește o poeta, pe Marina Istomina. Între cei doi pare a se înfiripa ceva însă totul nu este decît o idilă platonică. Întors acasă Arkadi descoperă că femeile din jurul său sînt schimbate. Poeziile publicate într-un jurnal literar de Istomina îl incriminează și proiectează asupra doamnelor din jurul său o aură de  mare crai. Mai mult, tot ele îi vor schimba carcaterul, făcîndu-l dintr-un timid și ipohondru, într-un seducător sigur pe el.

    Dialogurilor sunt cele care dinamizează acțiunea și nu invers. Decor minimalist, dar care completeză foarte bine scena. În piesă, femeile sunt cele puternice. Eroul pare a fi un personaj dezordonat și pierdut printre atîtea femei, lumea învîrtindu-se năucitor de repede în jurul său. Însă rolul bărbatului este de departe, cel mai greu. Atît prin durată – Aurelian Bălăiță nu părăsește scena timp de 80 de minute - cît și prin complexitatea sa. La urma urmei, nu e ușor să faci față mai  multor femei... în cazul nostru, două:  Erica Moldovan și Laura Bilic - care malițios și cameleonic interpretează mai multe tipologii feminine. Roxana Durneac are și ea cîteva mici roluri, introduse de regizor. Un spectacol sugestiv prin dinamica cromatică a caracterelor femine. E asemenea uni balet rusesc, o răfuială „est-etică” care se dă între un bărbat și... cam multe femei...

    Spectacolul este unul curat, neupgradat forțat, vulgaritatea, agresivitatea, sexualitatea exagerată - momente atît de mult căutate astăzi de regizorii mai tineri - lipsește. Nici nu-i văd rostul... Amprenta regizorală a lui Bogdan Ulmu dovedește încă odată că umorul și bunul simț pot merge foarte bine împreună. Se poate așadar face un spectacol mare și fără a forța limitele. Ingredientele sunt arhicunoscute: măsura, umorul și tristeţea! 

    Piesa pune la încercare calitățile actoricești ale tuturor protagoniștilor, momentul excepțional al dansului din tavernă între Arkadi și Istomina fiind unul dintre ele. Alternanța rolurilor interpretate cu mult profesionalism de Laura Bilic și Erica Moldovan  e cea care dă ritm, spectacolului. Aurelian Bălăiță duce un rol complex, de anduranță unde nu ai voie să greșești! E asemenea unui dirijor - pe lîngă ”lupta sa” cu femeile are și sarcina povestitorului, esențială cred eu, în legarea scenelor.

    Și cum în toate există un echilibru, am să-mi  închei aceste gînduri cu un mic dialog din finalul montării: ”Acum cunosc femeile”... spune pe un ton dezamăgit Arkadi...  ”Nimeni nu e ca tine...”  ”Însă tu, Arkadi, ești naiv ca toți bărbații” - îi răspunde, sec, nevasta.

Așa să fie, oare? ...

Lucian Parfene – Teatrologie (Jurnalism teatral), anul III

                       

O Rosalindă contemporană

          O Rosalindă contemporană 

                 Claudia Chiraș

Interviu cu tânăra câştigătoare a Premiului publicului ”Pentru cea mai bună actriță”, la  Gala Tânărului Actor ”HOP”, Mangalia, 2012. Claudia Chiraș este absolventă a  clasei de actorie  prof. univ. dr. Mihaela Arsenescu Werner, asistent dr. Doru Aftanasiu. Din palmaresul tinerei masterande mai fac parte și: Premiul pentru interpretare pentru rolul Clarice din piesa ”Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Festivalul ”Lyceum”, Botoșani 2007, Premiul pentru cea mai bună interpretare în rol feminin secundar pentru rolul Divei din piesa ”Paparazzi” de Matei Vișniec, Festivalul ”Lyceum”, Botoșani 2008, Premiul I, Concursul de recitări ”Podul de cuvinte”, Botoșani 2009 precum și Premiul pentru cea mai bună interpretare în rol feminin secundar în rolul Ilse din piesa ”Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind, Ateneul Tătărași, Iași 2010.

Lucian Parfene: Gala Hop este cel mai important concurs pentru tinerii actori. Cât de mult  contează acest premiu  pentru tine și cât de mult pentru altii? Cei din umbra ta, profesori colegi...  Este obligatoriu să treci ”hopul” sau e doar un concurs ca oricare altul?

Claudia Chiraș: Având în vedere că abia am absolvit facultatea, premiul de la un festival național de această anvergură m-a ajutat să capăt încredere în forțele proprii și să mă mobilizez în așa fel încât să evoluez din ce în ce mai mult. Bineînțeles că în spatele acestui premiu se află câțiva ani de muncă în facultate, alături de niște profesori deosebiți și de niște colegi care m-au ajutat. Mulțumiri speciale aș vrea să adresez profesorilor mei Mihaela Arsenescu Werner și Doru Aftanasiu, care ne-au împărtășit din tainele actoriei. Gala Hop nu este un concurs ca oricare altul, mai ales că se desfășoară la acest nivel și că acolo vin oameni destul de importanți din industria teatrală, cu care noi, ca proaspeți absolvenți, putem lua contact. Mai mult decât atât, putem cunoaște studenți de la alte universități din țară și astfel putem face schimb de opinii și experiență. De asemenea, putem plasa o marjă de eroare deasupra valorii noastre ca actori.

Premiul publicului este uneori considerat mai important decât cel al juriului, lucru acesta spune mult despre capacitatea ta de a empatiza, de a convinge ca ești acel personaj care evoluează pe scenă. Te-a ajutat textul, reacția publicul a fost o surpriză sau rolul s-a potrivit ca o mănușă pentru tine?

E adevărat că m-am simțit deosebit atunci când am aflat că cei mai mulți dintre cei din public mi-au oferit cele mai mari note, pentru că, ce e mai important pentru actor decât feed-back-ul pe care îl primește de la publicul său? M-am regăsit în text și pot spune că, în primul rând, am empatizat eu cu personajul, pentru a-l putea transpune în așa fel încât să transmit și publicului povestea acestuia.

Te așteptai să câștigi un premiu atât de râvnit la Gala Hop? Cum ți s-a părut concurența?

A fost o competiție destul de strânsă, dar cred că e nevoie de mult mai mult muncă pentru ca noi, absolvenții, să ajungem la un anumit nivel. Fiecare dintre noi am sperat la un premiu atunci când ne-am hotărât să participăm, și a fost într-adevăr o surpriză pentru mine să obțin premiul publicului pentru cea mai bună actriță, ca proaspătă absolventă și chiar din primul an în care am participat la Gala tânărului Actor.

Ai câștigat premiul pentru popularitate al publicului cu rolul cu interpretarea din ”Cum va place” de William Shakespeare, ai ales tu acest rol sau ți-a fost sugerat de profesorii de la Facultatea din Iași (UAGE)?

Rolul Rosalindei a fost unul dintre rolurile pe care le-am interpretat în anul II de facultate, la modulul Shakespeare și mi-a rămas întipărit în memorie, mai ales că a fost singurul rol de travesti pe care l-am jucat vreodată, de aceea am ales un moment din ”Cum vă place”, interpretând o ”Rosalindă contemporană”.

Știu că te-ai format la Iași dar ești din Botoșani, un oraș important pentru teatrul românesc. Ai de gând să continui în orașul natal, în Iași sau țintești mai departe? E Bucureștiul miza supremă pentru un tânăr actor?

Botoșaniul e un oraș activ din punct de vedere cultural și sunt mândră că am plecat de acolo, dar, bineînțeles că visez să ajung pe scenele mari ale țării așa că Iașiul și Bucureștiul sunt două dintre alegerile mele. Nu mă feresc nici de a pleca dincolo de granițele țării, dar mai e destul de multă muncă până atunci.

Un premiu obligă la mai mult. Cui datorezi faptul că acum, iată, deși te afli la început de drum, ești o actriță adevărată care a demonstrat că are ceva de spus pe mai departe?

Obligă la mai mult, de aceea nu mă opresc din a învăța în fiecare zi câte ceva pentru a ajunge la un nivel cât mai înalt. Dumnezeu mi-a oferit un dar, familia m-a ajutat să mi-l descopăr, iar profesorii m-au ajutat să mi-l cultiv. Tuturor acestora le dedic toate lucrurile pozitive pe care le voi realiza pe viitor, în acest domeniu și nu numai.

Și în final, dacă Teatrul ar fi un tânăr chipeș și cu ochi albaștri cum l-ai seduce? Cu ce roluri?

Nu știu în ce fel ar flirta Ofelia, dar mi-ar plăcea foarte mult să descopăr acest lucru, ajutată fiind de un regizor de renume din țară. De asemenea mi-ar plăcea să încerc câteva roluri din operele lui Cehov și câteva din musicaluri, mai ales că îmi place să cochetez și cu muzica. Dar sunt în perioada în care învăț să iubesc fiecare rol și fiecare oportunitate care mi se oferă de a performa.

   Lucian Parfene – student Teatrologie, Jurnalism teatral, anul III