miercuri, 21 aprilie 2010

Interviu cu masteranda Andreea Boboc


Andreea Boboc – masterandă Artele spectacolului teatral - actorie, anul II

“În general, mi-ar plăcea să fac ceva practic şi creativ în acelaşi timp, ceva care să folosească şi să bucure oamenii”

De ce din atâtea meserii posibile aţi ales să deveniţi actriţă ?

Mereu am simţit că am ceva de dăruit şi că am o energie pe care trebuie s-o canalizez într-o direcţie creativă şi pozitivă. În clasa a IX - a profesoara de engleză ne-a propus mie şi colegilor să facem parte din trupa de teatru a liceului. A fost o experienţă inedită, care mi-a deschis un univers nou în care m-am regăsit foarte mult, şi pentru că e o meserie care te provoacă şi te obligă mereu la evoluţie şi cunoaştere.

De ce aţi ales să urmaţi cursurile Universităţii de Arte « G. Enescu » din Iaşi şi nu v-aţi îndreptat spre Bucureşti, de exemplu ?

M-am îndreptat şi spre Bucureşti şi spre Târgul Mureş. Din păcate, la Bucureşti am ajuns până la ultima probă, pe care am picat-o. Dupa aceea a trebuit să aleg între Bucureşti şi Târgul Mureş, iar la sfatul profesorului care m-a pregătit pentru admitere, Doru Aftanasiu, am rămas la Iaşi. Şi nu îmi pare rău, pentru că ulterior am făcut o comparaţie între facultăţile de teatru din ţară şi mi-am dat seama că nu aş fi învăţat mai multe în alte părţi, ci doar aş fi avut mai multe oportunităţi, şi aici mă refer la Bucureşti. Între timp mi-am dat seama că sunt lispuri şi defecte în toate facultăţile de teatru din ţară.

Care a fost profesorul care v-a călăuzit cel mai mult în perioada facultăţii şi cum v-a format profesional ?

Pot să spun că profesorul care m-a ajutat mult în facultate a fost Doru Aftanasiu. Am făcut parte din prima sa generaţie de studenţi. În anul I ne-a ajutat mult în ceea ce priveşte improvizaţia, iar în următorii doi ani am lucrat mult pe actorie. S-a implicat foarte mult şi foarte personal în formarea noastră, în special a celor care au avut încredere în el. Am mai avut de învăţat multe de la regizorii cu care am colaborat în timpul facultăţii, în special de la Radu Apostol, un regizor şi un om minunat.












Andreea Boboc şi Cosmin Maxim în With a little help from my friends de Maria Manolescu

regia Radu Apostol


Când aţi început colaborarea cu Teatrul Naţional din Iaşi şi în câte spectacole aţi jucat până acum ?

Am colaborat cu Teatrul Naţional din Iaşi începând cu anul I, când am făcut figuraţie în spectacolul Pădurea în regia lui Andrei Andreev. Acolo eram în jur de opt studenţi în figuraţie şi îmi amintesc că stăteam toţi cu urechile ciulite la domnul Andreev şi la actori, ca să “furăm” meserie. Am avut mare noroc de profesorul nostru de la clasă, domnul Emil Coşeru, care ne-a încurajat încă din anul I să colaborăm cu instituţiile de teatru din Iaşi. Apoi a urmat Harap Alb, spectacolul de la clasă, regizat de domnul Emil Coşeru şi de doamna Dana Coşeru. În anul II am colaborat cu Radu Apostol la spectacolul With a little help from my friends, textul aparţinându-i Mariei Manolescu. A fost o experienţă minunată, din care am învăţat foarte mult şi în acelaşi timp m-a ajutat incredibil de mult să evoluez din punct de vedere artistic. Au mai urmat apoi figuraţii în mai multe spectacole la Teatrul Naţional şi rolul din spectacolul Romania!Te pup în regia lui David Schwartz, pe textul lui Bogdan Georgescu.




Andreea Boboc, Georgeta Burdujan şi Teo Corban în România! Te pup de Bogdan Georgescu


Aţi colaborat şi cu alte teatre ?

Da, am avut norocul de a colabora încă din anul I cu Ateneul Tataraşi în câteva spectacole, iar la sfârşitul anului III am jucat în Re:re:re Hamlet de Maria Manolescu la teatrul Bulandra, spectacol regizat tot de Radu Apostol pentru proiectul “Blog the theatre”. De asemenea am mai colaborat şi cu teatrul Metropolis la spectacolul Femeia din trecut de Roland Schimmelpfennig în regia lui Cristian Popescu. Am învăţat foarte multe şi din aceste experienţe. Cred că este foarte important să colaborezi cu teatre din alte oraşe, asta îţi extinde aria de cunoaştere şi înţelegere.

Cu ce actori, actriţe ai Teatrului Naţional v-aţi dori să colaboraţi în proiectele viitoare şi de ce ?

Voi juca în spectacolul pe care îl va monta domnul Mănuţiu la Teatrul Naţional. Acolo va fi o distribuţie destul de numeroasă care îi cuprinde şi pe profesorii mei din facultate. E prima oară când voi juca alături de ei, lucru care mă emoţionează şi mă motivează în acelaşi timp. Am colaborat foarte bine cu doamna Georgeta Burdujan, cu domnul Teo Corban şi cu Cosmin Maxim. Aş juca bucuroasă alături de ei şi în alte spectacole. Mi-aş dori foarte mult să joc alături de doamna Mihaela Arsenescu.

V-ar plăcea să faceţi şi film ?

Da, mi-ar plăcea foarte mult, însă nu mă simt pregătită încă. Simt că încă nu sunt stăpână pe mine pe scenă şi am mult de muncit în acest sens, mai am nevoie de timp. Am jucat în câteva scurt-metraje, un videoclip…...Dacă într-o zi, mai încolo, voi avea şansa să joc într-un film, m-aş bucura tare mult.

Dacă ar fi să vă alegeţi şi o altă profesie, care ar fi aceea?

Mi-ar fi plăcut mult să fiu chirurg, dacă nu aş fi întâlnit actoria. În general, mi-ar plăcea să fac ceva practic şi creativ în acelaşi timp, ceva care să folosească şi să bucure oamenii. În niciun caz n-aş putea lucra într-o corporaţie. Mi-ar plăcea mult să cânt, dar nu am datele necesare pentru asta.


Interviu realizat de Maria Elena Lazăr – studentă teatrologie anul II

Masteranda Tamara Constantinescu - Ce formidabila harababura... verbala!

Actriţa gălăţeană Tamara Constantinescu a susţinut un atelier teatral, transpunând scenic un colaj de texte după Eugène Ionesco

Mary din Cântăreaţa Cheală

Actriţa Tamara Constantinescu, masterandă în Artele spectacolului teatral – actorie, anul II, la Universitatea de Arte "George Enescu", a susţinut în Sala Studio a universităţii, un atelier teatral cu titlul Ce formidabilă harababură... verbală !, în fapt, un one woman show pe un colaj de texte adaptate după Eugène Ionesco, menit, pe de o parte, a readuce în atenţie un dramaturg pe cât de discutat, pe atât de puţin jucat în România, pe de alta parte de a oferi o mostră de autentic joc actoricesc.

De la text la spectacol...

Beneficiind de o îndrumare semnată Emil Coşeru, conducătorul de proiect, fragmentele (din Elegii pentru fiinţe mici, Cântăreaţa cheală, Jacques sau Supunerea, Lecţia, Ce formidabilă încurcătură !) au devoalat o actriţă cultă, puternică, sigură pe sine, capabilă a privi altfel sensurile literei scrise, fie apelând la metafore scenice reuşite, fie mizând pe o rostire particularizantă, ce persistă la nivelul conştiinţei receptorului şi după ce spectacolul s-a sfârşit. Cu certe abilitaţi la nivel de compoziţie, actriţa gălăţeană a jonglat cu personaje şi stări, umanizând celebrul absurd ionescian, traducându-l într-o seducătoare "logică a non-sensului", păstrând spiritul dramaturgului, însă, în acelaşi timp, prin personalizări subtile, punându-şi amprenta creativă şi nuanţând apăsat drumul de la text la spectacol. Profesorul din "Lecţia" devine de gen feminin, pulsiunile erotice sunt exprimate prin metafora tangoului, rostirea live este dublată mereu de un background al înregistrării, ce funcţionează fie ca ecou, fie ca "vorbire" difuză a subconştientului. Ludicul primează, chiar şi când gravitatea cuvântului, polisemantismul său ţese geografii ale seriozităţii. Jocul actoricesc se desfăşoară într-un decor tipic ionescian, alcătuit din scaune, indicând, în esenţă, prin investirea lor cu rolul de fotolii de tren, un fel de paradoxală staticitate mobilă, într-o filosofie dialectală a permanenţei şi devenirii, sugestie a drumului spre indefinibil, poate spre Infern, poate spre sine.

Doamna din Ce formidabilă încurcătură !

Un rol important îl are eclerajul, alternanţa luminilor şi cromatica lor evidenţiind (incomplet, pe alocuri) contururi ale personajelor aflate într-o continuă mişcare. Asta în condiţiile în care unul dintre atuurile incontestabile ale Tamarei este excelenta pregătire fizică, semn evident că talentul se cere mereu dublat de muncă, de efort fizic.

Bătrâna din Ce formidabilă încurcătură !

Concluzionând, Ce formidabilă harababură... verbală ! îşi depăşeşte condiţia de "atelier teatral", devenind spectacol exemplificator pentru ceea ce înseamnă abordare de text şi execuţie actoricească.


Călin Ciobotari – student teatrologie anul II