Actriţa gălăţeană Tamara Constantinescu a susţinut un atelier teatral, transpunând scenic un colaj de texte după Eugène Ionesco
Mary din Cântăreaţa Cheală
Actriţa Tamara Constantinescu, masterandă în Artele spectacolului teatral – actorie, anul II, la Universitatea de Arte "George Enescu", a susţinut în Sala Studio a universităţii, un atelier teatral cu titlul Ce formidabilă harababură... verbală !, în fapt, un one woman show pe un colaj de texte adaptate după Eugène Ionesco, menit, pe de o parte, a readuce în atenţie un dramaturg pe cât de discutat, pe atât de puţin jucat în România, pe de alta parte de a oferi o mostră de autentic joc actoricesc.
De la text la spectacol...
Beneficiind de o îndrumare semnată Emil Coşeru, conducătorul de proiect, fragmentele (din Elegii pentru fiinţe mici, Cântăreaţa cheală, Jacques sau Supunerea, Lecţia, Ce formidabilă încurcătură !) au devoalat o actriţă cultă, puternică, sigură pe sine, capabilă a privi altfel sensurile literei scrise, fie apelând la metafore scenice reuşite, fie mizând pe o rostire particularizantă, ce persistă la nivelul conştiinţei receptorului şi după ce spectacolul s-a sfârşit. Cu certe abilitaţi la nivel de compoziţie, actriţa gălăţeană a jonglat cu personaje şi stări, umanizând celebrul absurd ionescian, traducându-l într-o seducătoare "logică a non-sensului", păstrând spiritul dramaturgului, însă, în acelaşi timp, prin personalizări subtile, punându-şi amprenta creativă şi nuanţând apăsat drumul de la text la spectacol. Profesorul din "Lecţia" devine de gen feminin, pulsiunile erotice sunt exprimate prin metafora tangoului, rostirea live este dublată mereu de un background al înregistrării, ce funcţionează fie ca ecou, fie ca "vorbire" difuză a subconştientului. Ludicul primează, chiar şi când gravitatea cuvântului, polisemantismul său ţese geografii ale seriozităţii. Jocul actoricesc se desfăşoară într-un decor tipic ionescian, alcătuit din scaune, indicând, în esenţă, prin investirea lor cu rolul de fotolii de tren, un fel de paradoxală staticitate mobilă, într-o filosofie dialectală a permanenţei şi devenirii, sugestie a drumului spre indefinibil, poate spre Infern, poate spre sine.
Doamna din Ce formidabilă încurcătură !
Un rol important îl are eclerajul, alternanţa luminilor şi cromatica lor evidenţiind (incomplet, pe alocuri) contururi ale personajelor aflate într-o continuă mişcare. Asta în condiţiile în care unul dintre atuurile incontestabile ale Tamarei este excelenta pregătire fizică, semn evident că talentul se cere mereu dublat de muncă, de efort fizic.
Bătrâna din Ce formidabilă încurcătură !
Concluzionând, Ce formidabilă harababură... verbală ! îşi depăşeşte condiţia de "atelier teatral", devenind spectacol exemplificator pentru ceea ce înseamnă abordare de text şi execuţie actoricească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu