Mireasa,
mama, sora, prietenele,
precum şi alte femei – rude ale mirelui – se adună
în "camera miresei",
a unui palat pentru
înregistrarea căsătoriei (aşa cum
se obişnuieşte în Rusia). Dar nimeni nu ştie
unde este mirele. Până la sosirea sa, însǎ, „jocul” se dezvoltă ca
într-un carusel nebun. Aceasta este, pe scurt, povestea spusǎ de cunoscutul
autor rus Valentin Krasnogorov, în comedia dramaticǎ Camera miresei.
Închipuiţi-vǎ
deci o fotografie de familie!
În
picioare, prima care se zǎreşte este Ea, mireasa. Interpretat de Claudia Chiraş,
personajul dobândeste haz, dar şi tristeţe. Ea susţine cǎ viitoarea mireasǎ nu
este cuceritoare doar datoritǎ unei frumuseţi fizice, unei dezinvolturi de om
mulţumit, ci este cuceritoare prin frumuseţea ce ajunge pe chip din miezul
sufletului, prin stinghereala în mişcǎri care-i dezvǎluie modestia şi bunul simţ,
prin puterea de a iubi fǎrǎ ascunzişuri şi pânǎ la sfârşit. A doua este femeia-soacrǎ,
mama de bǎiat care-şi închipuie cǎ stǎpânind forma (banul) poate avea şi conţinutul:
o interpreteazǎ Marta Botezat care, în acest rol, a demonstrat cǎ poate ridica
o cortinǎ personalǎ pentru un spectacol comic, ridicol însǎ şi chinuit, al unei
biete conştiinţe (dacǎ ea într-adevǎr existǎ?!) de om. A treia este femeia slabǎ,
învinsǎ şi umilitǎ de viaţǎ, pedagog şi vǎduvǎ sǎracǎ, mama fetei ce urmeazǎ sǎ
se mǎrite, care însǎ mai investeşte nǎdejdi într-o armǎ secretǎ: moda sa cea
veche. Cu toate acestea, personajul jucat de Alexandra Popa dobândeşte discreţie
şi pregnanţǎ, stil şi, într-un fel, caldurǎ.
În rândul
al doilea al fotografiei, prima este Vera, femeia foarte... femeie, foarte
fatalǎ şi foarte spectacol, iar în interpretarea Liviei Trif, personajul capǎtǎ
nerv, scânteiere, viaţǎ şi, prin indiferenţǎ, „moarte” încǎ din timpul vieţii.
A doua este Ala, chip foarte tânǎr şi personaj care prin jocul actoricesc al
Roxanei Caraiman dobândeşte lascivitate, „vino-ncoace”, cinism, autocinism şi
chiar o luminiţǎ: pâlpâirile sincere şi nedumerite ale bucuriei ascunse unei femei
moderne în faţa albului imaculat al
unei rochii de mireasǎ. Următoarea la rând este Sveta (în ambele interpretǎri
ale studentelor Alexandra Bandac şi Roxana Durneac), stând într-o parte, de una
singurǎ, seninǎ şi completând imaginea acestei viitoare familii prin forţa fǎrǎ
conştiinţǎ şi fǎrǎ educaţie a personajului sǎu. Ea este în scenǎ, o vedem,
chiar ne şocheazǎ unele gesturi, dar o
uitǎm repede; ni se strecoarǎ în subsidiar, dar fǎrǎ sǎ fim neapǎrat conştienţi
de asta; e poate personajul cel mai concret – întruparea spiritului rebel
într-o tânǎrǎ de numai! clasa a IX-a – şi totuşi masivǎ şi colţuroasǎ, ca un
sentiment de spaimǎ pe care nu-l înţelegem.
Apoi, o
altǎ tipologie: Ana Maria Moroşanu susţinea cǎ, în sufletul „fetei bǎtrâne” pe
care o interpreta, încǎ existǎ o femeie tânǎrǎ şi sensibilǎ, o fatǎ care sperǎ
şi viseazǎ. Şi, ca sǎ-şi susţinǎ teza, s-a lǎsat urâţitǎ, ponositǎ, purtându-se
în aşa fel, încât chiar amgeşte convingǎtor, cǎ nu-i o tânǎrǎ studentǎ, ci o
femeie aflatǎ la a doua jumǎtate a vieţii sale, iar o astfel de metamorfozǎ ar
trebui realizatǎ nu doar prin machiaj, ci, mai ales, cu talent.
Actriţele
încă studente - meritǎ toate a fi aplaudate, mai ales pentru dăruire, chiar
dacă în unele momente nu ating, în întregime, înǎlţimea pretenţiilor rolurilor.
Societatea
actualǎ se cufundǎ din ce în ce mai mult cu o criza a relaţiilor (de orice
fel!), a comunicǎrii adevǎrate între parteneri. Aşadar, acest spectacol vorbeşte
despre fericire sau absenţa ei: oamenii ajungând sǎ fie fericiţi doar când îşi
cumpǎrǎ o casǎ, o maşinǎ, când câştigǎ la loterie, când se cǎsǎtoresc, când
obţin un nou job. Ce sǎrǎcie emoţionalǎ! Fericirea este o stare mentalǎ care se antreneazǎ
prin optimism şi voie bunǎ, aşa cum ne reaminteşte şi Valentin Krasnogorov. Sǎ pictǎm în culori vesele personajele şi întâmplǎrile
din viaţa noastrǎ. Sǎ luǎm în mânǎ culorile încrederii, curajului şi sǎ ne
transformaǎm viaţa într-o operǎ de artǎ. Dacǎ pensula e la noi în mânǎ înseamnǎ
cǎ noi suntem autorii propriei opere de artǎ.
Caterina Ursu – anul
I Teatrologie-Jurnalism teatral
