Lavinia Lazăr - Inimi ce urăsc, inimi ce se zbat pentru vise, inimi ce fug de haos intr-o impletire scenica de succes!

Inimi ce urăsc, inimi ce se zbat pentru vise, inimi ce fug de haos - intr-o impletire scenica de succes!

Orașul vuiește de  liniște uitând parcă de rosturile artei. O vreme dumnezeiască cu un cer atât de mândru încă pătat ca o față de masă de acuarelele dizolvate în apă a zâmbit în data de 7 februarie 2015, ora 17:00 în sala 48, studenților din anul I actorie, coordonați de prof. univ. dr. Emil Coșeru, de lector univ. dr. Tatiana Ionesi și de lector univ. dr. Doru Aftanasiu, cu prilejul susținerii examenului de actorie. Un examen care a fost așteptat cu nerăbdare de multă lume – pentru a privi munca rodnică, perseverența celor doisprezece artiști, poate și de luna februarie care se va face criță de talentul lor... Toate secvențele pe care le-am urmărit au fost adaptări ale textelor originale. Întreg ansamblul a fost bine pus la punct, de la decorul minimalist (masă, scaune, tablă de șah, pahare, sticlă, scrumieră, carte), potrivit pentru fiecare dramatizare, până la vestimentația și accesoriile actorilor care au demonstrat încă o dată preocuparea pentru detalii (rochii, costume, ținute sport), însă fără nicio ilustrație muzicală. Două ore în care s-a trecut de la o stare la alta, simțindu-se pulsul inimilor tremurând de emoții constructive – inimi ce urăsc, inimi ce se zbat pentru vise, inimi ce fug de haos.

  

Momentul așteptat a început cu adaptarea după romanul lui Paulo Coelho „11 minute” (un roman îndrăzneț). Apariția personajelor Patroana (Alexandra Diaconița) și Maria (Andreea Darie) au stârnit interes.                     

Andreea Darie a figurat tipul personajului echilibrat, cinic – ironic, nu doar cu o singură caracteristică predominantă, aroganța. Cu un surplus de concentrare, în colaborare cu Alexandra Diaconița s-a construit pe scenǎ preț de câteva minute o atmosferă în care atitudinea de supunere a devenit covârșitoare. Sclipirile din privirea personajului Maria, ingenuitatea ei, la apariția lui Ralf Hart (Tiberiu Rusu), au impresionat spectatorii.

A urmat „Răzbunarea”, după povestirea lui A.P.Cehov, şi totul a decurs aparent vesel. Diana Costea, în rolul Actriței cu fardurile și halatul albastru la ea, motivul  disputei celor doi, a demonstrat o predispoziție spre ludic, până în momentul în care Mihai Afloarei, în personajului Actorului, și-a luat rolul prea în serios. Poate că studentul ar trebui să își aprofundeze mai mult personajele în viitorii ani de studii, deoarece în teatru important este să fii, nu să pari.

  

  S-a  continuat cu  fragmentul  semnat de Ileanu Vulpescu: „Clasă” avându-i în distribuție pe Andra Larisa Gorgovan și Katerina Victoria Matei. Cu toate că această adaptare s-a repetat, am remarcat clar interpretarea Andrei Gorgovan și a Alinăi Aneculăese. Aceasta din urmă reuşind sǎ domine cu superioritate scena. Surprinzând perfect psihologia societǎţii noastre prin caracteristici inspirate din realitatea care ne înconjoarǎ, Katerina Victoria Matei și-a salvat personajul exteorizând cu multă claritate și convingere ura, indignarea.

După momentele de „tragedie”, de reflecție „Adolescenții timizi în pădure” de Valentin Silvestru – a fost una dintre cele mai reușite dramatizări. Între cele două personaje Fata (Alina Anecuăese) și Băiatul (Mihai Afloarei) care a fost convingător aici (spre deosebire de celelalte roluri), există o permanentă contopire între faptele evocate și evocarea lor cu candoare, cu sinceritate. Alina Aneculăese a subliniat glisarea dintre real și imaginar. În continuare, apariția Chelnerului (Tudor Iustin Hurmuz) a adus note comice împins de dinamismul cu care jonglează în personaj, cu foarte mult nerv. A fost un moment vesel, ritmat, o explozie de energie.

 Povestirea „Un caz din practică” de A.P.Cehov a reconstituit în scenă atmosfera cehoviană. Spațiul de joc respiră firesc culoarea epocii cu unele tușe metaforice, fiind întregită prin costumele ce subliniază simbolistica specifică. Costumele „au vrăjit” efectiv prin paleta plină de culoare. Atât Kristina Dimitrievna (Alexandra Vieru), Mama (Diana Maria Costea), Lizanka (Katerina Victoria Matei) cât și Koroliov (Răzvan Chirilă) au intrat în pielea personajelor cu naturalețe, prin gestică, atitudine și „savurarea murăturilor”, folosite ca recuzită consumabilă. Katerina Victoria Matei și Răzvan Chirilă au creat un moment comic, ascuzându-și trăirile prin gesturi jucăușe.                                   

Scenele spectaculoase se succed, acumulând tensiuni emoționale. Rafinament și subtilitate – sunt două dintre trăsăturile care au fost transmise de către actorii Tudor (Tiberiu Rusu) și de Micaela (Alexandra Diaconița), în secvența după romanul lui Mihail Drumeș – „Invitație la vals”.  Sentimentele şi emoţiile - frica, iubirea, spaima - exprimate de Diaconița au invadat încǎperea. Tiberiu Rusu se concentrează asupra sentimentelor ce par a lua viață, prin păstrarea misterului personajului, în spatele firescului aparițiilor sale. Tiberiu Rusu reușeste să ne spună cine este de fapt, citindu-i-se bucuria în ochi, în clipa în care Diaconița îi „cade” în brațe. Împreună reușesc să creeze acel mic univers intim, cald și amar, în care două ființe se caută și se tem să se găsească. S-au lăsat uitați de lume, 

atinși de blândețe. Spre final, pas cu pas, publicul este condus într-un labirint îmbibat de  emotii.

Episodului uşor lacrimogen îi urmeazǎ foarte bine fragmentul comic, accentuat de hohotele spectatorilor, „Violul” de Valentin Silvestru. Actorii-studenţi din distribuție sunt delicioşi la propriu. Tinerii Mocareț Florica, (Dumitriana Crețu) Mocareț Vladimir (Răzvan Chirilă), Veștejeanu (Mihai Afloarei) și Procurorul (Tudor Iustin Hurmuz) debordează de energie, de o dăruire exemplară, o imensǎ poftă de joc, creând un moment extrem de apreciat de public. Stăpân pe el, Mocareț Vladimir (Răzvan Chirilă) debordează de  umor, după tot atâtea dispute și neînțelegeri. De la prima sa apariţie până la final, actorul exteriorizeazǎ dorinţă de afirmare şi de impunere a fi complice cu Veştejeanu (Mihai Afloarei). Tăioasă în replici, Dumitriana Creţu își impune convingerile. Personalitatea personajului se evidenţiazǎ treptat. Apariția plină de vitalitate a Dumitrianei Crețu este completată de rochia scurtă, roșie, cu accesoriile necesare, dar și de o tolbă de calități actoricești cu înclinaţii spre comedie, care evident au descrețit frunțile celor prezenți. Publicul, înclin sǎ cred cǎ nu s-ar fi plictisit chiar dacă momentul ar fi durat la nesfârșit. Finalul scenei a fost și el remarcabil, prin replica Procurorului (Tudor Iustin Hurmuz): „violați nebuni la cap”.

Fragmentele au continuat cu adaptarea după romanul „Adela” de Garabet Ibrăileanu. Adela (Alexandra Vieru) cu o voce tonică și cristalină, cu un chip luminos mângâiat de „filele” cărții, cu un comportament aparent copilăros intră „timid” în lumea lui Emil Codrescu (Tiberiu Rusu). Acesta din urmă dă dovadă de un echilibru fragil. Judecând strict planul cuplului de îndrăgostiți, Adela (Alexandra Vieru) și Emil Codrescu (Tiberiu Rusu), se interpătrunde legătura romantismului dulceag. Pe plan emoțional cuplul evoluează în mod clasic, valorizat prin performanțele actoricești, demonstrând bivalența bine subliniatǎ dintre mișcare și design-ul spectacolului. S-au completat unul pe celălalt, lipsiţi de artificialitate.

Momentul „Drum în tăcere” de Jean Băileșteanu, a fost apreciat. Din distribuție fac parte: Primarul (Tudor Iustin Hurmuz), Ghiță (Răzvan Chirilă), Tănăsache (Mihai Afloarei) – (o evoluție remarcabilă, spre deosebire de primul rol), Florina (Dumitriana Crețu) și nu în ultimul rând  Ioniță (Tiberiu Rusu).  Nu doar se împletesc perfect  în  interpretare, ci se pliază unul pe celălalt, încât vezi cinci actori închegând o echipǎ desǎvârşitǎ. Fiecare își folosește mijloacele de expresie scenicǎ, reuşind sǎ decupeze momente pline de haz, de mare intensitate comicǎ. Reconfigurează, practic asamblul simbolic, asigurând unitatea și reușita reprezentației. Tema, este tratată cu maximum respect fiind integrată într-o poveste despre preţul asumării riscului.

Penultima scenǎ este după romanul lui Marin Preda, binecunoscuta operă literară - 

„Moromeții”. Fragmentul este aleas extrem de inspirat. Ilie Moromete (Tiberiu Rusu), Jupuitu (Tudor Iustin Hurmuz), ajutorul lui Jupuitu (Răzvan Chirilă), Tudor Bălosu (Mihai Afloarei) și Catrina Moromete (Dumitriana Creţu) traversează gradat nuanţe ale umanului. Întâmplările își văd firesc de înşiruirea lor logică care dospește și se coagulează în personaje de sine stătătoare. Trecerea de la haz şi aplomb către dramă se face lin, personajele capătând nuanţe, profunzime. Se încheagă totul, iar atmosfera relativ relaxantă aduce un surplus de bună dispoziție.

      

Finalul a fost de asemenea notabil. Momentul „Teleinterviu la țară” de Valentin Silvestru, în care Tudor Iustin Hurmuz, cu înclinații spre personaje comice, a adus savoare secvenței, surprinzând cuplul format din Cireș Floarea (Andreea Darie) și  Cireș Ion (Răzvan Chirilă) aflați în sat unde tradiția și obiceiurile sunt la mare cinste, personajul feminin, prezentând: „cănița”, „cofița”, „cratița”, aflând „săracul” reporter că ei posedă de fapt și plită electrică,  motor și mașină de spălat. Drumul, pe care actorii plini de viaţă îl parcurg în acest fragment, este de fiecare dată completat cu surpriza propusă de  către tinerii „soți”.   

          Examenul autentic presărat cu momente de dramă și comedie, ne-a demonstrat  că teatrul ne poate atrage atât de mult încât să devenim dependenți de el. Ne amuzǎm, râdem, apoi descoperim ce este în spatele energiei molipsitoare şi zâmbetul se transformă în lacrimă.

             Lavinia Lazǎr – studentǎ anul I, Teatrologie, Jurnalism teatral