Camera miresei - anul III - Arta actorului

Mireasa, mama, sora, prietenele, precum şi alte femei – rude ale mirelui – se adună în "camera miresei", a unui palat pentru înregistrarea căsătoriei (aşa cum se obişnuieşte în Rusia). Dar nimeni nu ştie unde este mirele. Până la sosirea sa, însǎ, „jocul” se dezvoltă ca într-un carusel nebun. Aceasta este, pe scurt, povestea spusǎ de cunoscutul autor rus Valentin Krasnogorov, în comedia dramaticǎ Camera miresei.

Închipuiţi-vǎ deci o fotografie de familie!

În picioare, prima care se zǎreşte este Ea, mireasa. Interpretat de Claudia Chiraş, personajul dobândeste haz, dar şi tristeţe. Ea susţine cǎ viitoarea mireasǎ nu este cuceritoare doar datoritǎ unei frumuseţi fizice, unei dezinvolturi de om mulţumit, ci este cuceritoare prin frumuseţea ce ajunge pe chip din miezul sufletului, prin stinghereala în mişcǎri care-i dezvǎluie modestia şi bunul simţ, prin puterea de a iubi fǎrǎ ascunzişuri şi pânǎ la sfârşit. A doua este femeia-soacrǎ, mama de bǎiat care-şi închipuie cǎ stǎpânind forma (banul) poate avea şi conţinutul: o interpreteazǎ Marta Botezat care, în acest rol, a demonstrat cǎ poate ridica o cortinǎ personalǎ pentru un spectacol comic, ridicol însǎ şi chinuit, al unei biete conştiinţe (dacǎ ea într-adevǎr existǎ?!) de om. A treia este femeia slabǎ, învinsǎ şi umilitǎ de viaţǎ, pedagog şi vǎduvǎ sǎracǎ, mama fetei ce urmeazǎ sǎ se mǎrite, care însǎ mai investeşte nǎdejdi într-o armǎ secretǎ: moda sa cea veche. Cu toate acestea, personajul jucat de Alexandra Popa dobândeşte discreţie şi pregnanţǎ, stil şi, într-un fel, caldurǎ.

În rândul al doilea al fotografiei, prima este Vera, femeia foarte... femeie, foarte fatalǎ şi foarte spectacol, iar în interpretarea Liviei Trif, personajul capǎtǎ nerv, scânteiere, viaţǎ şi, prin indiferenţǎ, „moarte” încǎ din timpul vieţii. A doua este Ala, chip foarte tânǎr şi personaj care prin jocul actoricesc al Roxanei Caraiman dobândeşte lascivitate, „vino-ncoace”, cinism, autocinism şi chiar o luminiţǎ: pâlpâirile sincere şi nedumerite ale bucuriei ascunse unei femei moderne în faţa albului imaculat al unei rochii de mireasǎ. Următoarea la rând este Sveta (în ambele interpretǎri ale studentelor Alexandra Bandac şi Roxana Durneac), stând într-o parte, de una singurǎ, seninǎ şi completând imaginea acestei viitoare familii prin forţa fǎrǎ conştiinţǎ şi fǎrǎ educaţie a personajului sǎu. Ea este în scenǎ, o vedem, chiar ne şocheazǎ unele gesturi,  dar o uitǎm repede; ni se strecoarǎ în subsidiar, dar fǎrǎ sǎ fim neapǎrat conştienţi de asta; e poate personajul cel mai concret – întruparea spiritului rebel într-o tânǎrǎ de numai! clasa a IX-a – şi totuşi masivǎ şi colţuroasǎ, ca un sentiment de spaimǎ pe care nu-l înţelegem.

Apoi, o altǎ tipologie: Ana Maria Moroşanu susţinea cǎ, în sufletul „fetei bǎtrâne” pe care o interpreta, încǎ existǎ o femeie tânǎrǎ şi sensibilǎ, o fatǎ care sperǎ şi viseazǎ. Şi, ca sǎ-şi susţinǎ teza, s-a lǎsat urâţitǎ, ponositǎ, purtându-se în aşa fel, încât chiar amgeşte convingǎtor, cǎ nu-i o tânǎrǎ studentǎ, ci o femeie aflatǎ la a doua jumǎtate a vieţii sale, iar o astfel de metamorfozǎ ar trebui realizatǎ nu doar prin machiaj, ci, mai ales, cu talent.

Actriţele încă studente - meritǎ toate a fi aplaudate, mai ales pentru dăruire, chiar dacă în unele momente nu ating, în întregime, înǎlţimea pretenţiilor rolurilor.

Societatea actualǎ se cufundǎ din ce în ce mai mult cu o criza a relaţiilor (de orice fel!), a comunicǎrii adevǎrate între parteneri. Aşadar, acest spectacol vorbeşte despre fericire sau absenţa ei: oamenii ajungând sǎ fie fericiţi doar când îşi cumpǎrǎ o casǎ, o maşinǎ,  când câştigǎ la loterie, când se cǎsǎtoresc, când obţin un nou job. Ce sǎrǎcie emoţionalǎ! Fericirea este o stare mentalǎ care se antreneazǎ prin optimism şi voie bunǎ, aşa cum ne reaminteşte şi Valentin Krasnogorov. Sǎ pictǎm în culori vesele personajele şi întâmplǎrile din viaţa noastrǎ. Sǎ luǎm în mânǎ culorile încrederii, curajului şi sǎ ne transformaǎm viaţa într-o operǎ de artǎ. Dacǎ pensula e la noi în mânǎ înseamnǎ cǎ noi suntem autorii propriei opere de artǎ.

Caterina Ursu –  anul I Teatrologie-Jurnalism teatral