Jurnalul
unui nebun
„Creierul îl aduce vîntul care bate dinspre
marea Baltică” exclamă Popriscin.
Publicată în 1835, nuvela este jurnalul personal
a patru luni din viaţa unui funcţionar
din Sankt Petersburg. Acesta nu poate înţelege şi accepta modul de funcţionare
al societăţii
în care trăieşte. Pe măsură ce trece timpul acesta se simte din ce în ce mai
mic, mai neînsemnat şi marginalizat. Singura lui salvare, sau poate nebunie e
să se refugiaze într-o lume de vis, unde va căpata importanţă şi autoritate.
Aici el se va crede regele Spaniei şi astfel nu va mai trebui, să facă
compromisuri sau să se lase umilit. În
lumea lui imaginară va domni aşa cum va vrea, se va putea îndrăgosti de fiica
directorului, va fi prin urmare un om liber.
Personajele tragicomediei sunt întruchipate de
actorii Toma Moraru, Sorin Cimbru şi Roxana Mârza, absolvenţi sau încă studenţi
ai Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi.
Toma Moraru (Popriscin) e asemenea unui
alergător de cursă lungă, e cel care duce greul spectacolului. Practic
interpretează un lung şi pe alocuri obositor monolog, întrerupt din cînd în
cînd de slujnica Marva (Roxana Mârza) ori de alte personaje imaginare
interpretate de Sorin Cimbru.
Un lucru inedit pe care îl face Ion Sapdaru este
introducerea în piesă a cîtorva momente
din „Hamlet” de William Shakespeare. Un fel de teatru în teatru. Popriscin
alăturîndu-se spectatorilor şi urmărind din sală recitarea fragmentelor shakspeariene,
atît în română cît şi în engleză de către Sorin Cimbru, încă student în anul al
treilea la secţia de actorie a Universitaţii de Arte „George Enescu”. Actorul,
folosindu-se de microfon şi plimbîndu-se prin sală, crează spectaorului
senzaţia că asistă la un fel de slujbă specifică pastorilor americani. E ca şi
cum Ion Sapdaru a gîndit acest moment ca o încercare de convertire a publicului,
de cuplare a lui la nebunia personajului. Este, cred, un experiment interesant
şi inedit. De altfel Sorin Cimbru întruchipează în spectacol mai multe
personaje, e cînd doctor, cînd director de cabinet, cînd un funcţionar
oarecare.
Decorul simplu, minimalist, un pat vechi de
spital, încadrat de două manechine de
croitorie, un bec care atîrnă de tavan o umbrelă, două taburete, pe scenă sunt
împrăştiate foile din jurnal, pe margini sunt montate două microfoane. Costumele
personajelor sunt negre, la fel ca şi fundalul scenei, contrastul fiind dat
doar de halatele albe ale celor două personaje doctorul şi asistenta. La
capitolul muzică spectacolul stă foarte bine. Zgomote care mai de care mai
ciudate. Unele sunt repetitive şi agasante sugerînd o continuă stare de
aşteptare, apoi claxoane care sună obsesiv, muzică de estradă cu iz rusesc,
sunete care parcă vin din mintea unui nebun. În ceea ce priveşte eclerajul,
lucrurile sunt relativ simple, becul poziţionat deasupra patului crează o
atmosferă difuză, jocuri interesante de lumini şi umbre şi cam atît. E mult
întuneric, mult negru, multă încordare pe scenă. Umorul lipseşte, momentele
comice sunt rare, e un spectacol construit asemenea unei corzi de pian gata să
se rupă.
Jurnalul unui nebun este o piesă de atmosferă,
ce-i drept una destul de tenebroasă, dar care surprinde destul de original
nebunia neînsemnatului funcţionăraş Popriscin. Finalul este şi el încărcat de
dramatism sunt aruncate găleţi cu apă în capul lui Popriscin, e curentat, legat
de pat forţat să spună cine se crede. Nici o şansă. În Regia lui Ion Sapdaru,
Popriscin e, fără doar şi poate, regele Ferdinand al Spaniei: „Acest rege a
fost găsit, acest rege sunt eu!”.
Lucian Parfene – student Teatrologie – Jurnalism teatral,
anul III
FOTOGRAFII - Bogdan
PINTILII
ADAPTAREA SCENICĂ: ION SAPDARU
REGIA, DECOR: ION SAPDARU
ASISTENTA REGIE: LARISSA DANILOV
PROCESARE MUZICALA: SORIN CIMBRU
DISTRIBUŢIA: TOMA MORARU, SORIN CIMBRU, ROXANA MǺRZA
AFIŞ: Ana
MOLDOVAN
Spectacolul din 26 mai 2013, ora 19.00, face
parte din Festivalul de Teatru EUROART.
Despre nebuni cu drag
„Mă
întorc cu o regularitate obsesivă la
această operă uriaşă a lui Gogol fiind trist convins de faptul că abia dacă mă
aflu în pragul înţelegerii ei. Gogol, marele deschizător de drum al
realismului critic, râvna necurmată a scriitorului cutezător de după el, are un
loc aparte în scara de valori pe care mi-am alcătuit-o în aceşti ani de teatru
ce i-am parcurs. ,, Jurnalul unui nebun’’ mă fascinează prin patosul ei uman
prin oscilaţia
frenetică dintre realitate şi oniric a omului mic. Sunt şi eu, netăgăduit, un
Popriscin într-o lume grotescă şi nebună, visele mele, ca şi ale lui, sunt
invadate de monştri în mantale gri, de nasuri cu medalii şi favoriţi, de
catastifuri doldora de suflete moarte …” Ion Sapdaru , mai 2013
(Citat de pe pagina de prezentare a Ateneului
Tataraşi din Iaşi)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu