Claudia Chiraş şi nebunia de a fi actor

                           

 

 FRILENSAR

     Claudia Chiraş şi nebunia de a fi actor

1.De ce actorie, care este motivul pentru care ai ales să faci teatru?

Acum câțiva ani răspundeam la întrebarea asta spunând că actoria este singurul domeniu care te ajută să fii mereu copil. Acum, după ce am absolvit, şi am trecut prin câteva experiențe, motivația mea este ceva mai idealistă. Fac teatru pentru că undeva, în interiorul meu, consider că lumea poate fi schimbată prin artă. Vreau și eu să schimb lumea in bine, prin teatru, măcar într-o mică măsură. Ăsta e visul meu.

2.În anul 2012, la Gala Tânărului Actor HOP, ai fost câștigătoarea Premiului publicului “Pentru cea mai bună actriță”. Te-a ajutat în vreun fel acest premiu în cariera ta, ți-a oferit mai multe oportunități?

Premiul Publicului de la Gala Hop mi-a adus anumite confirmări în ceea ce privește potențialul meu, dar nu pot spune că m-a ridicat pe o treaptă mai înaltă decât cea pe care eram până atunci. E drept că, după ce ne-am întors în Iași, eu și colegii mei ne-am auzit numele pe buzele mai multor oameni, dar furtuna asta s-a calmat destul de repede, și am revenit la ritmul obișnuit.

Frilensar 

3.Anul acesta, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr de la Iași , alături de alţi colegi de breaslă, ai retrăit din nou momentul care te-a făcut premiantă la Gala HOP, cum te-ai simţit de această dată, care a fost reacția publicului?

La Gala Hop a fost prima dată când m-am aflat singură, pe o scenă, timp de 15 minute. Tot atunci am trăit experiența aplauzelor la scenă deschisă, pentru prima dată. În Iași, a fost ca și cum am reascultat o melodie care-mi plăcea foarte mult, și pe care nu am mai auzit-o de ceva vreme. După reprezentație, un prieten mi-a spus că i-au dat lacrimile când a văzut momentul meu. Mi-am dat seama că trebuie să mai ascult melodia asta...

Gunoierul, regia Cătălin Cucu

4.Cât de greu e să îl faci pe spectator interesat şi atent la povestea pe care o spui?

Din punctul meu de vedere nu e foarte greu să captezi atenția unui spectator, ci să o menții. Nu e suficient să ai o poveste interesantă, trebuie să știi și cum să o povestești, pentru ca publicul să te urmărească atent până la final. Asta ține de munca și creativitatea pe care le investești în momentul respectiv.

5.Ai jucat şi la Teatrul Naţional din Iaşi şi în spaţii neconvenţionale, unde te regăseşti cel mai mult?

Hollywood Mirage de Ion Sapdaru

Am visat să joc pe scena naționalului ieșean încă de când eram în anul I de facultate. Am ajuns să o fac și m-am bucurat enorm, dar nu subestimez nici spațiile neconvenționale. Și în spațiile independente, ca Maideyi sau Teatru Fix, am trăit experiențe frumoase. Diferite, dar extrem de interesante.

6.Raportându-ne la spațiul teatral românesc, cu ce regizor din această zonă ai vrea să colaborezi?

Dacă ar fi să am un top 3, i-aș include acolo pe Radu Afrim, Alexandru Dabija și Silviu Purcărete (nu neapărat în această ordine), dar nu m-aș da în lături de la nici o experiență, fie că regizorul e unul de renume sau nu.

Sinuciderea Ancăi după Adrian Sandu

7.Dacă nu ai face teatru, ce altceva ai alege?

Muzica. Și dacă muzica nu ar exista, aș inventa-o eu!

8. Care este realitatea în care se trezește un student la teatru după absolvirea acestei facultăți  și ce calități te-ar ajuta să supraviețuiești în lumea teatrului?

Cel mai potrivit cuvânt, din punctul meu de vedere e ”debusolare”. Cred că există pentru toți o perioadă de derivă, în care se gândesc de câteva zeci de ori (dacă nu sute), să renunțe la teatru. Și eu am fost acolo. Ce m-a ajutat a fost faptul că am revenit la origini, la modul cel mai practic. Am început să joc în examene de regie, în facultate, iar lucrurile s-au așezat ușor, ușor. Cred că trebuie să gândești pozitiv, în mod constant, și… să fii puțin nebun!

Sinuciderea Ancăi după Adrian Sandu

Un nume, o persoană, un loc din lumea teatrului care te inspiră: OANA PELLEA

Atunci când interpretez un rol, nu uit niciodată să fiu și rațională.

Cel mai frumos lucru din meseria de actor sunt APLAUZELE.

Actoria a fost o alegere riscantă, dar care a meritat!

Anii de facultate m-au ajutat să  îmi pun tehnica la punct și să înțeleg unele părți esențiale.

Mi-ar plăcea să joc alături de Călin Chirilă, Ion Sapdaru, Victor Rebengiuc, și Oana Pellea.

Pentru a te face remarcat trebuie să muncești și să muncești și să muncești!!!

Un spectacol înseamnă tot, atunci când repeți și atunci când joci.

Cel mai mult îmi doresc să ajung la cea mai bună variantă a mea, actoricește vorbind.

Virginia Grigoraş – anul II, 
                               Teatrologie - Jurnalism teatral