Un bărbat și... cam multe femei...

Un bărbat și... cam multe femei...

Adaptare după piesa ”Un bărbat și mai multe femei” de Leonid Zorin

Adaptarea și regia: Bogdan Ulmu.

Asistenţă de regie: Erica Moldovan

Ilustraţie muzicală: Geo Şfaițer

Distribuţia: Aurelian Bălăiță, Laura Bilic, Erica Moldovan şi Roxana Durneac

Locația: Ateneu Tătărași, Iași (Premiera - noiembrie 2012)

       

    ”Între o femeie și un bărbat există o singură cale de comunicare : Lupta!” . Sub auspiciul acestei fraze stă întreaga montare a lui Bogdan Ulmu.

    Nu e un spectacol sofisticat...  nici nu trebuie. Important este mesajul, umorul care vine către spectator precum un tren accelerat care are ca singură destinație, stația ”Sanatoriul Trandafirul Sudului!”. Piesa pune o problemă importantă – fericirea.

    Sătul și plictisit de viața sa previzibilă și repetitivă, Arkadi își dorește un scurt concediu pentru a putea să se regăsească. Cu mare greutate, face rost de un bilet într-o stațiune undeva, la Ialta. Ajuns acolo, întilnește o poeta, pe Marina Istomina. Între cei doi pare a se înfiripa ceva însă totul nu este decît o idilă platonică. Întors acasă Arkadi descoperă că femeile din jurul său sînt schimbate. Poeziile publicate într-un jurnal literar de Istomina îl incriminează și proiectează asupra doamnelor din jurul său o aură de  mare crai. Mai mult, tot ele îi vor schimba carcaterul, făcîndu-l dintr-un timid și ipohondru, într-un seducător sigur pe el.

    Dialogurilor sunt cele care dinamizează acțiunea și nu invers. Decor minimalist, dar care completeză foarte bine scena. În piesă, femeile sunt cele puternice. Eroul pare a fi un personaj dezordonat și pierdut printre atîtea femei, lumea învîrtindu-se năucitor de repede în jurul său. Însă rolul bărbatului este de departe, cel mai greu. Atît prin durată – Aurelian Bălăiță nu părăsește scena timp de 80 de minute - cît și prin complexitatea sa. La urma urmei, nu e ușor să faci față mai  multor femei... în cazul nostru, două:  Erica Moldovan și Laura Bilic - care malițios și cameleonic interpretează mai multe tipologii feminine. Roxana Durneac are și ea cîteva mici roluri, introduse de regizor. Un spectacol sugestiv prin dinamica cromatică a caracterelor femine. E asemenea uni balet rusesc, o răfuială „est-etică” care se dă între un bărbat și... cam multe femei...

    Spectacolul este unul curat, neupgradat forțat, vulgaritatea, agresivitatea, sexualitatea exagerată - momente atît de mult căutate astăzi de regizorii mai tineri - lipsește. Nici nu-i văd rostul... Amprenta regizorală a lui Bogdan Ulmu dovedește încă odată că umorul și bunul simț pot merge foarte bine împreună. Se poate așadar face un spectacol mare și fără a forța limitele. Ingredientele sunt arhicunoscute: măsura, umorul și tristeţea! 

    Piesa pune la încercare calitățile actoricești ale tuturor protagoniștilor, momentul excepțional al dansului din tavernă între Arkadi și Istomina fiind unul dintre ele. Alternanța rolurilor interpretate cu mult profesionalism de Laura Bilic și Erica Moldovan  e cea care dă ritm, spectacolului. Aurelian Bălăiță duce un rol complex, de anduranță unde nu ai voie să greșești! E asemenea unui dirijor - pe lîngă ”lupta sa” cu femeile are și sarcina povestitorului, esențială cred eu, în legarea scenelor.

    Și cum în toate există un echilibru, am să-mi  închei aceste gînduri cu un mic dialog din finalul montării: ”Acum cunosc femeile”... spune pe un ton dezamăgit Arkadi...  ”Nimeni nu e ca tine...”  ”Însă tu, Arkadi, ești naiv ca toți bărbații” - îi răspunde, sec, nevasta.

Așa să fie, oare? ...

Lucian Parfene – Teatrologie (Jurnalism teatral), anul III