marți, 5 iulie 2016

Tamara Constantinescu, Călătorii pe firul Thaliei - recenzie (Lavinia Lazăr)

O cǎlǎtorie a cǎutǎrii dar şi a gǎsirii esenţelor





  



Cartea Călătorii pe firul Thaliei apǎrutǎ la Editura Artes a Universitǎţii de Arte „George Enescu” din Iași, în anul 2016, este semnată de Tamara Constantinescu, licenţiatǎ în actorie și jurnalism,  actriţă la Teatrul Dramatic „Fani Tardini” din Galaţi și cadru didactic asociat al Universităţii de Arte „George Enescu”. Domnia sa se ocupǎ în această instituție şi de revista academicǎ „Colocvii teatrale” unde îndeplineşte funcţia de redactor. Cu o vastă activitate în domeniul teatral (a mai jucat la Teatrul Dramatic din Braşov, şi la Teatrul „V.I. Popa” din  Bârlad), dar şi în publicisticǎ (poezie, proză) sau în cercetare, cu multiple lucrări susţinute în conferinţe şi simpozioane, este şi autoarea cǎrţii Valenţe ale personajului feminin în teatrul ionescian şi beckettian, apărută în anul 2015, tot la Editura Artes.
 Din Cuvântul înainte al recentei cǎrţi, semnat de conf. univ. dr. habil. Anca Doina Ciobotaru, aflăm cum - „Călătorim și suntem ghidați de firul Thaliei, de parcă autoarea ar vrea să ne ajute să nu ne rătăcim în lumea ideilor teatrale, printre poveștile eroilor și antieroilor, să ne ofere indicii pentru a nu încurca axele valorice, să ne avertizeze ce riscante sunt raportările abrupte.” Autoarea oferǎ chei de înţelegere a unui univers încifrat, ce leagă Antichitatea de Postmodernism, descifrează coduri teatrale cu subtilitate, reunind nouǎ eseuri şi studii, ce abordeazǎ teme variate. Sunt analizate texte literar–dramatice, personaje, concepţii regizorale, fiecare material fiind tradus şi în limba englezǎ. Cititorul poate descoperi, încă de la prima lucrare, Condiţia umană şi artele, faptul cǎ opera de artǎ nu este numai strigătul sincer al unui suflet, dar şi produsul unei dibăcii care ştie să câştige pentru sine atenţia şi înţelegerea oamenilor. Ființa pieritoare în călătorii inițiatice – călătoria pe lumea cealaltă, urmǎreşte călătoriile inițiatice din Eneida lui Virgiliu sau Divina Comedie a lui Dante, dar aminteşte şi de Mitul lui Orfeu sau de călătoria Sfântului Pavel în Iad. De la eroina tragică la antieroină afirmă,  în ceea ce priveşte personajele din textele dramatice, că eroinele din teatrul tradiţional pot fi caractere puternice, în timp ce teatrul absurdului propune antieroine lipsite de personalitate. Cehov - precursor al teatrului absurdului îl analizeazǎ pe dramaturg din perspectiva teatrului absurdului. Următorul popas al cǎlǎtoriei face referire la sarcina regizorului de a remodela continuu opera dramaticǎ, transformându-se într-un inventator de legi scenice originale, aşa cum se întâmplǎ cu regizorii de talie internaţionalǎ Gheorghe Harag şi Lucian Pintilie. Încornorații din comediile lui nenea Iancu și alți încornorați celebri  reliefeazǎ teme legate de instituția familiei, de relaţiile de infidelitate conjugală. Lipsa de moralitate a eroilor lui Caragiale seamănă însǎ foarte mult cu lipsa de moralitate a eroilor marilor autori de satire şi comedii, cum sunt Machiavelli sau Molière. Apoi aflǎm cǎ o bună parte a operei ionesciene se poate reciti din perspectiva unui dialog intertextual cu opera caragialiană. Provocarea vine și din partea teatrului absurdului cu întrebarea: În ce fel s-ar mai putea „pieptăna” Cântăreața cheală? prin analiza  originalitǎţii unor montǎri scenice, imaginate de regizori ca Valeriu Moisescu, Alexandru Dabija, Tompa Gábor, Victor Ioan Frunzǎ, Moshe Yassur sau Crista Bîlciu, a celebrului text ionescian Cântǎreaţa chealǎ. În final, prin  Întâlnirea cu Yoshi Oida și – implicit – cu Actorul invizibil, se încheie călătoria.
Criticul de teatru Ion Parhon apreciazǎ contribuția semnificativă a Tamarei Constantinescu la studiile dedicate unei dramaturgii caracterizate de relația dintre haosul exterior și labirintul interior, circumscrise condiției umane. Teatrologul Zeno Fodor remarcǎ, fineațea cu care omul de teatru observă personajele. Călătorii pe firul Thaliei, promite să fie o lectură a căutǎrii dar şi a gǎsirii esenţei, adresându-se atât oamenilor de teatru, cât și împătimiților de cultură teatrală.

                                                      

     Lavinia Lazăr – Teatrologie şi Jurnalism teatral, anul II
                       Universitatea de Arte „George Enescu”, Iași




Material publicat (în cadrul activitǎţii de practicǎ studenţeascǎ) în „Spectacool” nr. 1, revistǎ a Festivalului Gala Vedetelor – Vedeteatru – Ediţia a XIII-a, 2016, organizat de Teatrul „George Ciprian” din Buzǎu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu