marți, 16 martie 2010

Commedia dell’arte la „George Enescu” – Dragoste, păţanii şi hohote de râs



Misiune îndeplinită pentru anul III Arta Mânuitorului de Păpuşi şi Marionete, de la Universitatea de Arte „George Enescu”, an ce a pregătit un foarte antrenant spectacol „Commedia dell’arte”, jucat la Sala Studio de la Universitatea sus-amintită. Scenariul, conceput de Anca Zavalichi, propune o reîntâlnire cu celebrele personaje fără de care genul abordat nu ar fi cu putinţă: Pantalone, Arlechino, Căpitanul, Doctorul şi mulţi alţii prind viaţă, devenind piese de rezistenţă într-un puzzle despre „dragoste, păţanii şi hohote de râs”. Canavaua, aşa cum o „desenează” scenarista, tratează clasica poveste a unei iubiri „virusate” de patima pentru bani. Florindo o iubeşte pe Rosaura, al cărei tată, doctorul Graţiano, l-ar dori de ginere pe bătrânul (dar bogatul) negustor Pantalone. În scenă intervine Arlechino şi, odată cu el, farsa, travestiul, hohotul de râs. Mai ales că unele replici şi situaţii par luate din realul imediat, într-o încercare (pe alocuri reuşită) de actualizare a străvechii commmedii (Căpitanul poartă o cască de motociclist, Pantalone apare la un moment dat pe o tricicletă, Doctorul are un aer mafiot etc.)

Emil Coşeru, în postura de regizor, face o distribuţie inspirată şi configurează scene bine delimitate. Insistă pe imaginile scenice, accentuate prin alternanţa dintre static (a la foto) şi dinamism extrem. De reflectat la ideea dezvoltării commediei dell’arte în zona teatrului de păpuşi, temă foarte pregnantă în spectacol, şi, până la urmă, utilă studenţilor de la această secţie, puşi în situaţia de a analiza resorturile de profunzime ale trecerii de la mască la păpuşă. Foarte bună mişcarea scenică, coordonată de Dana Coşeru: elementele de dans coexistă rezonabil cu tumbele sau giumbuşlucurile genului, ritmul e mereu alert şi menit a ţine în priză spectatorul.

Aparent simple, partiturile cer interpreţilor o bună împletire între abilităţile fizice şi cele vocale, sarcină de care, în general, studenţii se achită onorabil. Îl reţinem pe Andrei Onofrei (Pantalone), ce lăsase o impresie bună şi în „Irod”, o montare de anul trecut. La fel, apreciabil travaliul scenic al lui Arlechino, interpretat de Carmen Hăisan. Interesant ca apariţie Georgescu Dumitru (Florindo), cu reale calităţi de june prim. Apoi, Tiberiu Gabor Bitere (Graţiano), Ecaterina Ciofu (Coralina), Alina Neagu (Pandora), Ioana Iordache (Rosaura), Erna Rusu (Căpitanul), Irina Burduja (Machu) şi Ilona Ungureanu (Pichu). De efect măştile (Gavril Siriteanu) şi costumele (Jeniţa Stănilă), promptă regia tehnică a omniprezentului Gheorghe Albianu. În fine, Petruş Rogojinschi, cel ce semnează eclerajul, trebuie să fie mai atent cu agresivitatea luminilor. În scenele în care personajele trec prin public, lumina prea puternică, orientată spre spectator, deranjează.


Călin CIOBOTARI - student Teatrologie anul II

Fotografii - Tamara Constantinescu





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu