Eşti studentă în ultimul an la secţia de actorie a Facultăţii de teatru, din cadrul Universitaţii de Arte "G. Enescu" din Iaşi, din atâtea şcoli de teatru existente în România de ce te-ai oprit la şcoala de teatru ieşeana?
Eram deja studentă în anul doi la Universitatea de Arte din Iaşi, la pian, când m-am hotărât să dau la Facultatea de teatru. Am avut din totdeauna o pasiune pentru teatru, dar în acelaşi timp nu am vrut să renunţ la pian, aşa că am ales să le fac pe amândouă în paralel. Fiind deja studentă în Iaşi mi-ar fi fost greu să plec în alt oraş pentru a face teatru. Privind în urmă, acum nici nu-mi doresc să fi făcut asta. Aici am avut parte de doi profesori de actorie foarte buni: Octavian Jighirgiu şi Marius Rogojinschi, actori pe care îi apreciez foarte mult şi de la care am avut şi am ce învăţa.
Privind în urma, cum ai putea descrie în câteva cuvinte anii de studenţie, relaţia cu profesorii, cu ceilalţi colegi?
În anii de studenţie m-am simţit ca într-o familie mare, în care să fim uniţi era lucrul cel mai important. Bineînţeles că au existat şi conflicte, ca în orice colectiv, dar peste care am trecut cu toţii cu uşurinţă, pentru ca am fost învaţaţi de profesori să nu lăsăm lucrurile mărunte să ne afecteze munca în echipă. Am fost şi suntem un grup de 14 tineri care funcţionează foarte bine împreună când e vorba de scenă, iar profesionalismul de care dăm dovadă îşi pune amprenta asupra spectacolelor şi examenelor noastre de an.
Colaborezi cu Teatrul Naţional din Iaşi înca din anul II de facultate. Cum a fost începutul?
La prima mea colaborare cu Teatrul Naţional am făcut o înlocuire în spectacolul Iov şi salubrizarea de Călin Ciobotari în regia lui Ovidiu Lazăr. Eram bineînţeles foarte fericită şi emoţionată că joc pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, mai ales alături de actori consacraţi precum domnul Dionisie Vitcu. Îmi aduc aminte că mi-a fost destul de greu pentru că nu aveam experienţa necesară apariţiei pe scena unui teatru şi recunosc faptul că primele reprezentaţii au fost însoţite de emoţii foarte mari, emoţii normale la urma urmei şi constructive.
Profesorul de la clasa de actorie te-a îndrumat şi în ceea ce făceai la teatru?
Bineînţeles! De exemplu, din distribuţia spectacolului Made în Est face parte şi profesorul meu de actorie Octavian Jighirgiu, iar pe perioada repetiţiilor, am primit din partea dumnealui atât sprijin moral cât şi profesional. Acest lucru este valabil pentru toţi colegii mei, atunci când întâmpină probleme la repetiţiile de la teatru, primesc îndrumări din partea profesorilor.
Cum ai ajuns în distribuţia spectacolului Made în Est ?
M-am prezentat la audiţie şi a doua zi am fost sunată şi anunţată că am fost distribuită în acest spectacol.
Călin Chirilă şi Diana Roman în Made în Est de Constantin Cheianu, la Teatrul Naţional Iaşi
Cât te-a ajutat ceea ce învaţasei până atunci în facultate la realizarea acestui personaj?
Destul de mult, pentru că eram înca la începutul anului II de facultate, nu prea aveam experienţă şi mă bazam pe cunostinţele acumulate în două semestre de studiu la clasă, pe indicaţiile regizorului Claudiu Goga şi pe sfaturile profesorului meu.
Experienţa dobândită pe o scena adevărată cum ai folosit-o apoi la facultate, pe mica scenă a studioului de teatru studenţesc, la realizarea de exemplu, a personajului din Ursul de A.P. Cehov?
Experienţele acumulate atât de mine cât şi de colegii mei ne-au determinat să dăm dovadă, chiar şi la spectacolele facultaţii, de profesionalism. Ca studenţi suntem învăţaţi cu apariţii publice mai mult în examene, unde mai poţi greşi, eşti iertat, eşti poate înţeles, sigur sancţionat la notă. În faţa publicului însă nu există explicaţii din partea actorului care greşeşte, explicaţii de genul - iertaţi-mă, sunt încă un tânăr student. Sunt studentă într-o clasă în care toţi am avut şansa de a colabora cu Teatrul Naţional, ceea ce ne-a educat, chiar şi la examene, să ne asumăm responsabilitatea apariţiei în public.
Ce alte personaje ai mai lucrat în timpul studenţiei?
Fedra(monolog)- Jean Racine, Toinette din Bolnavul închipuit de Molière, Helena în Priveşte înapoi cu mânie de John Osbourne, Efimiţa din Conu' Leonida faţă cu reacţiunea de I.L. Caragiale, Lady Anne în Richard al III-lea de W. Shakespeare, s.a.
Ţi-ai ales o meserie în care va trebui să înveţi toată viaţa, fiecare personaj presupune un alt început. Cum ţi se pare această perspectivă?
O perspectivă.......... lipsită de plictiseală şi de rutină.
Diana Roman în Ursul de A. P. Cehov , parte a spectacolului Dueluri Matrimoniale anul III actorie
În curând îţi vei lua licenţa în actorie, ce speranţe, ce vise pui în "bagajele" cu care porneşti la drum?
Stiţi cum e....uneori visez cu ochii deschişi, iar alteori văd lucrurile mai puţin roz....dar sper că voi avea la finalul facultaţii, în "bagajele" cu care voi porni la drum, câte ceva din toate: puţin talent, destule cunostinţe, puţină experienţă, puţin optimism şi mai ales puţin noroc.
Interviu şi fotografii – Tamara Constantinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu