Are peste 3.800 de lucrări publicate (circa 1.400, de specialitate!). A publicat, de asemenea, 21 de cărţi (9 de specialitate). E prezent în multe antologii. S-au scris despre el peste 500 de articole. A fost citat în multe volume de specialitate. . A semnat regia la peste 140 de spectacole profesioniste. A iscălit peste 60 de scenografii. Are peste 40 de scenarii jucate, ori difuzate.
„Să putem merge înainte, cu toate pînzele sus!”
D-le profesor, până în anul 1999 aţi funcţionat în diverse teatre din ţară, ca regizor angajat. Aţi semnat regia la peste 140 de spectacole profesioniste. Cum aţi ajuns din teatru, în viaţa universitară?
Simplu: după ce mi-am susţinut doctoratul, conducătoarea mea, minunata profesoară Ileana Berlogea, mi-a propus să dau concurs la Universitatea Ecologică din Bucureşti, afirmând că în calitate de profesor, voi putea monta şi-n teatre; dar ca regizor angajat, nu e sigur că mă voi mai întâlni cu ocazia de-a deveni universitar. Am ascultat-o şi nu regret. E adevărat, în 1991/1992 am mai fost cadru didactic în Universitatea Enescu, timp de un an. Iar după Bucureşti, înainte de Iaşi, am fost angajatul Universităţii de Vest, din Timişoara.
Ce satisfacţii aveţi, ca ...păstor de suflete tinere? (încercăm şi noi să intrăm în tonul dvs. umoristic).
Încercaţi, copii, într-o zi veţi reuşi, desigur...Satisfacţiile-s evidente : rămâi tânăr, printre tineri, nu? Asta dacă vrei. Ai bucuria că le prezinţi o lume necunoscută. Îi stârneşti şi-i urmăreşti cum se bat în idei. Am privilegiul să lucrez cu studenţi de la toate secţiile departamentului de teatru şi asta mă ajută să nu mă plictisesc. De altfel, urăsc teribil rutina şi cred că procesul universitar se bazează pe o primenire permanentă a ideilor, subiectelor, unghiurilor de atac: ca şi arta scenică, de altfel...
Dar insatisfacţii?
Şi de-astea-s destule...Mă doare teribil lipsa de interes pentru teatru a promoţiilor ultimului deceniu! Am mai spus-o : dacă atunci când am dat eu la facultate, la actorie ajungeau...100 de candidate pe un loc, azi statistisca apare ca terifiantă : sunt de 75 de ori mai puţine!...La regie, atunci am concurat 30 pe un loc: acum sunt de 40 de ori mai puţini...Să nu mai vorbim de teatrologie, care – în 2010 - este inexplicabil de neatrăgătoare...
Găsiţi vreo explicaţie a acestui fenomen îngrijorător?
Nu vreau s-o găsesc! Probabil, însă, că e vorba de pragmatismul unei generaţii, pe care generaţia mea nu-l pricepe...Când un actor, să zicem, termină facultatea şi nu i se asigură angajament, şi-n plus, în cazul fericit în care reuşeşte să se oploşească într-o instituţie artistică, se trezeşte cu un salariu de numai 550 de lei, poate exista o explicaţie a reţinerii sale faţă de această profesie. Cei pasionaţi însă, vin în continuare la facultatea de teatru, deoarece simt că, vorba lui Treplev din Pescăruşul, „nu se poate trăi fără teatru”.
Vorbiţi-ne şi despre linia de doctorat...
Cu plăcere. Avem, din fericire, doctoranzi de diferite vârste şi formaţii, care iau în serios această înaltă activitate didactică. Admiterea la noi este foarte serioasă – trei examene, două în scris şi un oral; cei admişi, intră la şcoala doctorală, îşi susţin proiectul, urmează trei cursuri teoretice serioase, apoi încep redactarea referatelor. Discutarea acestor referate este făcută cu exigenţă, iar teza finală nu se naşte spontan, într-o noapte, ci uneori îi ia doctorandului chiar şi...opt ani din viaţă! În calitate de conducător, am deja doisprezece doctoranzi, din care sper să termine în termen, măcar zece...
Să revenim la teatrologie : ce credeţi că se poate face ca să stărnim interesul viitorilor candidaţi, la admitere?
Cum zicea Schopenhauer, unde există o necesitate, trebuie să apară şi o posibilitate. Care ar fi aceasta? Poate, o publicitate agresivă – mass media. Sau mers prin şcoli şi explicat de ce merită să urmezi teatrologia, azi, în Iaşi. Amintit că se intră fără taxă. Şi că, în mod cert, cursurile-s mai interesante decât la multe facultăţi umaniste. Altă propunere : cursuri de pregătire pentru admitere. Şi-apoi, de-aici, dacă vrei, n-ai decât să treci peste un an-doi, la actorie, ori regie – nimeni nu te opreşte (avem cazuri). A, dacă te-ntrebi ce vei face în viaţă cu teatrologia, o să-ţi răspunzi : acelaşi lucru pe care-l poţi face şi cu actoria, ori regia... Sau, mai departe, cu Dreptul, Filologia, Geografia, Marina Comercială, Şcoala de bucătari...Azi, nimeni nu garantează servicii sigure, cu salarii mari şi călătorii pe tot globul.
V-a apărut , recent, o nouă carte : ne-o puteţi prezenta, pe scurt?
Desigur : e vorba de Jurnal teatral -4. Însemnările unui om de teatru, timp de patru ani. Spectacole văzute, cărţi citite, experianţe universitare, reflecţii umoristice, jurnale de repetiţii ş.a.m.d. În ea găsiţi pagini despre Cehov şi Lev Dodin, Andrei Şerban şi Purcărete, Maia Morgenstern şi Mihaela Michailov, dar şi transcrierea unor senzaţii personale, greu încadrabile. Volumul a fost lansat în februarie, în cadrul Serilor Timpul şi s-a bucurat de prezentarea amabilă a unor oameni pe care-i preţuiesc, precum Liviu Antonesei, Lucian Vasiliu, Călin Ciobotari, Aurelian Bălăiţă, Vasilian Doboş. Până la finele anului, vreau să mă mai şi relaxez, ca autor, aşa că pregătesc o carte de...atitudini gastronomice...
Şi ca practician?...
La finele anului, am scos pe scena Teatrului Puck din Cluj, Ochiul soacrei, după Ion Creangă. Am mai prezentat, recent, debutul în dramaturgie al scriitorului ieşean Lucian Parfene, cu piesa Te-a părăsit, nu-i aşa? Interprete două masterande ale facultăţii noastre – Denisa Pîrţac şi Erica Moldovan. Premiera a avut loc într-un spaţiu non-convenţional – barul de la etajul cinci al corpului R al Universităţii Cuza, ex-Romtelecom. Şi-ncep, zilele astea, la Ateneu, o piesă argentiniană de Salvador Amore – Între viciu şi virtute.
Un gînd de încheiere?
Să putem merge înainte, cu toate pînzele sus! Să avem idei, noroc, prosperitate. Să fim relaxaţi. Armonioşi. Adică, să intrăm, în fine, în normal...
Dialog şi fotografii realizate de
Grigore Manea şi Petruş Fodor – studenţi Teatrologie anul II
Iaşi, 1 martie 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu